© Revista Annisaa Romania

R 32 Fiqh Us-Sunna de Sayyid Sabiq / Restricțiile în starea de ihram

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător


Allah subhanahu wa taꞌala interzice pentru un muhrim, după ce a ‎îmbrăcat haina de ihram:

1. Actul sexual și tot ceea ce conduce la acesta, cum ar fi sărutul, atinsul ori ‎vorbirea cu soția despre acestea sau ceva asemănător.

2. Comiterea de păcate care pot face un om să se abată de la supunerea în ‎fața lui Allah subhanahu wa taꞌala.

3. Disputa, cearta, lupta cu companionii, sclavii sau ceilalți.

Baza interzicerii acesteia sunt cuvintele lui Allah subhanahu wa taꞌala: ‎‎

"‎(...) îi sunt oprite în timpul Pelerinajului împreunarea cu muierea, nesupunerea și ‎cearta. (...)‎"‎
Surat Al-Baqara, 2:197

Bukhari și Muslim au relatat sub autoritatea lui Abu Huraira, radhi Allahu anhu, ‎că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:

"‎Cel care face Hajj, și nu comite nicio obscenitate, nicio nesupunere și nicio ceartă, ‎se va întoarce acasă eliberat de păcate, ca și în ziua în care mama sa l-a născut.‎"‎

4. Purtarea oricărui lucru cusut, cum ar fi o cămașă, mantia cu glugă, chilot, ‎sau a înfășura ceva în jurul capului (o șapcă sau un fes). De asemenea, este interzisă ‎purtarea hainelor vopsite, care au un parfum plăcut, sau purtarea pantofilor și papucilor ‎cusuți.

Ibn Omar, radhi Allahu anhu, a relatat că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, ‎a spus:

"‎Unei persoane în stare de ihram nu îi este permis să poarte cămașă cusută, un ‎turban, mantie cu glugă, chilot, o haină care a fost vopsită cu un parfum dulce (șofran), ‎pantofi sau papuci cusuți, cu excepția cazului în care această persoană nu are posibilitatea ‎de a găsi papuci necusuți; atunci, poate purta pantofii, cu condiția să îi taie până la ‎glezne.‎"‎
(relatat de Bukhari și Muslim)

Există un acord între învățați, care spune că aceste restricții se aplică numai ‎bărbaților.

Cât pentru femei, ele pot purta toate cele menționate mai sus. Dar, îi este ‎interzis femeii să poarte haine parfumate ori voal care să îi acopere fața și mănuși. ‎‎

Ibn Omar, radhi Allahu anhu, a relatat:

"‎Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, a interzis femeilor pelerin să ‎poarte mănuși, voal și haine colorate cu șofran sau warse (o plantă cu un miros dulce, care ‎era folosită pentru a vopsi hainele în galben). Pe lângă acestea, ele pot purta orice altceva, ‎orice culoare, haine de mătase, podoabe, pantaloni sau cămăși ori pantofi.‎"‎
(relatat ‎de Abu Dawud, Bayhaqi și Hakim)

Bukhari a relatat că Aisha, radhi Allahu anha, purta o rochie care era vopsită cu ‎ꞌusfur (șofran, colorant roșu, făcut din florile acestei plante), în timp ce era în stare de ihram și ‎a spus:

"‎O femeie nu trebuie să poarte un voal care să îi acopere fața, nici haine care sunt ‎colorate cu șofran, sau alt material care e vopsit cu ceva parfumat.‎"‎

Jabir, radhi Allahu anhu, a spus:

"‎Nu consider ꞌusfur a fi un parfum.‎"‎

Aisha, radhi Allahu anha, susține că nu este niciun rău pentru femeile pelerin să ‎poarte podoabe, haine negre sau colorate și pantofi.

Bukhari și Ahmad au relatat că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a ‎spus:

"‎O femeie pelerin nu trebuie să își acopere fața și nici să poarte mănuși.‎"‎

Aceasta dovedește că o femeie în stare de ihram nu trebuie să își acopere ‎mâinile și fața.

Învățații spun că nu este niciun rău dacă ea își acoperă fața cu altceva decât ‎cu un văl. Poate folosi o umbrelă sau ceva similar, ca paravan între ea și bărbați. Dar dacă ‎se teme că îi va tenta, ea trebuie să își acopere fața.

Aisha, radhi Allahu anha, a spus:

"‎Bărbații călare pe cămile obișnuiau să treacă pe lângă noi când eram cu Profetul, ‎salla Allahu aleihi wa sallam, în stare de ihram. Noi ne acopeream fețele cu îmbrăcămintea ‎noastră, atunci când ei treceau, apoi ne descopeream din nou.‎"‎
(relatat de Abu ‎Dawud și Ibn Majah)

Ata, Malik, Ath-Thawri, Ash-Shafaꞌi, Ahmad și Ishaq susțin că este permis ‎pentru femei să își acopere fața, atunci când sunt în stare de ihram.

Bărbatul care nu are îmbrăcăminte sau pantofi specifici ihram-ului ‎‎

O persoană care nu are îmbrăcămintea potrivită și pantofii specifici ihram-ului ‎pentru Hajj, poate purta orice este posibil pentru el.

Ibn Abbas, radhi Allahu anhu, a relatat că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, ‎în predica de pe Arafah a spus:

"‎Un pelerin care nu găsește haine potrivite pentru ihram, poate purta pantaloni, iar ‎dacă nu găsește papucii potriviți, poate purta pantofi.‎"‎
(relatat de Ahmad, Bukhari și ‎Muslim)

(Aceasta este în cazul unui bărbat care nu găsește aceste lucruri sau nu are ‎bani în plus, pentru a le cumpăra.)

În relatarea lui Ahmad, de la Ata ibn Dinar, citim că Aba Ash-Shaꞌsha l-a ‎informat că Ibn Abbas, radhi Allahu anhu, l-a auzit pe Profet, salla Allahu aleihi wa sallam, ‎spunând:

"‎«Cel care nu găsește îmbrăcăminte (pentru ihram), dar are pantaloni, poate să îi ‎poarte, și dacă nu găsește papuci (potriviți), dar are pantofi, poate să îi poarte.»‎
Auzind acestea, eu (Aba Ash-Shaꞌsha) l-am întrebat:‎
‎«Și a spus ceva despre tăiatul pantofilor?»‎
Ibn Abbas a spus:‎
‎«Nu.»‎"‎

Ahmad susține că un muhrim care nu găsește îmbrăcăminte potrivită sau ‎papuci, poate purta pantalonii și pantofii săi, așa cum a fost arătat în hadith-ul lui Ibn Abbas, ‎radhi Allahu anhu, fără a se cere o ispășire pentru aceasta. De asemenea, Ibn Al-Qayyim ‎preferă această opinie.

Un muhrim are voie să se căsătorească în stare de ihram? ‎‎

Școala Hanafi susține că un muhrim poate face un contract de căsătorie, ‎pentru că ceea ce este interzis în starea de ihram nu este actul de căsătorie, ci consumarea ‎acesteia. Cererea în căsătorie este permisă, dar consumarea ei este interzisă.

Unele relatări care spun că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, ‎"‎s-a ‎căsătorit cu Maymuna în timp ce el era muhrim‎"‎ sunt contrare relatărilor transmise de ‎Muslim, care spun că ‎"‎el s-a căsătorit în timpul în care nu mai era în starea de ‎ihram.‎"‎

Tirmidhi a spus:

"‎Este un dezacord cu privire la căsătoria Profetului, salla Allahu aleihi wa ‎sallam, cu Maymuna, pentru că el s-a căsătorit cu ea în drumul său spre Mecca. Unii au zis:‎
‎«S-a căsătorit cu ea înainte de a îmbrăca ihram-ul, dar vestea căsătoriei a devenit cunoscută ‎în timpul în care era în stare de ihram. A consumat căsătoria cu ea mai târziu, în Saraf, în ‎drum spre Mecca, după ce a ieșit din starea de ihram.»‎"‎

Un asemenea contract de căsătorie nu este valid, este nul și anulat, și nu este ‎obligatoriu, așa cum se arată într-un hadith transmis de Muslim și de alții.

Este relatat că Uthman ibn Affan, radhi Allahu anhu, a spus:

"‎Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:‎
‎«Un muhrim nu trebuie să facă un contract de căsătorie, nu trebuie să îi ajute pe alții într-un ‎contract de căsătorie și nu trebuie să se implice într-o căsătorie.»‎"‎

Malik, Ash-Shafaꞌi, Ahmad și Ishaq sunt de aceeași părere. Ei susțin că nu este ‎permis pentru un muhrim să facă un contract de căsătorie și consideră că orice astfel de ‎contract de căsătorie este nul.

De asemenea, Tirmidhi a relatat acest hadith, dar fără cuvintele: ‎‎

"‎(...) și nu trebuie să se implice într-o căsătorie.‎"‎

Tirmidhi consideră că acesta este un hadith sahih și remarcă faptul că și ‎companionii Profetului, radhi Allahu anhum, l-au practicat.

Tăiatul unghiilor, tunsul ori îndepărtarea părului de pe cap și din alte părți ale ‎corpului, prin orice mijloace

Allah subhanahu wa taꞌala spune:

"‎(...) Și nu vă tundeți capetele voastre înainte ca ofranda să ajungă la locul său de ‎junghiere! (...)‎"‎
Surat Al-Baqara, 2:196

Există un consens printre învățați și anume că unei persoane în stare de ihram ‎îi este interzis să își taie unghiile fără un motiv valid. Totuși, dacă o unghie se rupe, o poate ‎îndepărta fără a plăti apoi ispășire. Scurtarea părului este permisă, în cazul în care devine ‎deranjant. În acest caz, persoana trebuie să plătească o ispășire, excepție făcând cazul în ‎care este tăiat bretonul. Școala Maliki susține că trebuie plătită ispășire pentru tăierea ‎bretonului.

Allah Preaînaltul spune:

"‎(...) Acela dintre voi care este bolnav sau are o durere la cap [și trebuie să se tundă], ‎acela trebuie să se răscumpere printr-un Post, sau printr-o pomană, sau printr-o jertfă. ‎‎(...)‎"‎
Surat Al-Baqara, 2:196

Folosirea parfumului pe corp sau pe haine, de către un bărbat sau o femeie ‎‎

Ibn Omar a relatat că Omar, radhi Allahu anhum, a simțit un parfum plăcut ‎venind de la Muꞌawiya, în timp ce el era în stare de ihram. Omar, radhi Allahu anhu, i-a ‎poruncit:

"‎Mergi înapoi și spală-te. L-am auzit pe Profet, salla Allahu aleihi wa sallam, ‎spunând:‎
‎«Un pelerin trebuie să fie aranjat, dar fără parfum.»‎"‎

Aceasta este relatat de Al-Bazzar, cu un lanț sahih.

Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:

"‎Spală-te de parfumul pe care îl porți.‎"‎

El a repetat acest lucru de trei ori.

Corpul unui decedat muhrim nu trebuie parfumat în timp ce este spălat și nici ‎pe giulgiul lui nu trebuie aplicat parfum. Totuși, Abu Hanifa susține că este permis. ‎‎

În privința unui muhrim care moare în stare de ihram, Profetul, salla Allahu ‎aleihi wa sallam, a spus:

"‎Nu îi acoperiți capul, nu îi parfumați corpul, pentru că în Ziua Învierii va fi înviat cu ‎Talbiya pe buze.‎"‎

Însă, nu este niciun păcat dacă a mai rămas ceva din parfumul folosit de ‎muhrim pe corpul sau pe hainele sale, înainte de a intra în starea de ihram. Totuși, este ‎permis să fie mirosite florile care nu sunt plantate pentru mirosul lor, așa cum este mirosul ‎florilor de mere sau de gutui.

Cât despre parfumul care poate apărea după atingerea Kaꞌabei, acesta este ‎permis.

Saꞌid ibn Mansur a relatat că Salih ibn Kisan a spus:

"‎L-am văzut pe Anas ibn Malik în stare de ihram, în timp ce puțin parfum de la ‎Kaꞌaba a fost îmbibat pe haina sa, dar el nu a spălat-o.‎"‎

Ata a spus:

"‎Această persoană nu trebuie să spele (haina) și nici nu are de făcut nicio ‎ispășire.‎"‎

Școala Shafaꞌi susține că, dacă o persoană face acest lucru (a își pune ‎parfum) intenționat sau a fost parfumat din greșeală, poate spăla (haina), dar dacă nu o face, ‎este o greșeală și are de plătit o ispășire pentru aceasta.

Purtarea lucrurilor dintr-un material colorat cu o vopsea parfumată ‎‎

Există un consens printre învățați, și anume că purtarea îmbrăcămintei de Hajj ‎dintr-un material dat cu o vopsea parfumată nu este permisă decât dacă este spălată și scos ‎parfumul din ea.

Nafiꞌ a relatat de la Ibn Omar, radhi Allahu anhum, că Profetul, salla Allahu ‎aleihi wa sallam, a spus:

"‎Nu purtați (în stare de ihram) nicio haină vopsită cu warse sau șofran, fără a o ‎spăla înainte.‎"‎
(relatat de Ibn Abdul-Barr și At-Tahawi)

Este considerat neplăcut, pentru cei care au posibilități, să poarte haine ‎parfumate (cu o vopsea parfumată), deoarece oamenii îi pot imita și vor purta haine ‎parfumate, care nu sunt permise.

Malik a relatat de la Nafiꞌ că l-a auzit pe Aslam, sclavul eliberat al lui Omar ibn ‎Al-Khattab, spunându-i lui Abdullah ibn Omar, radhi Allahu anhum:

"‎Omar ibn Al-Khattab l-a văzut pe Talha ibn Ubaidullah purtând o haină vopsită, în ‎timp ce era în stare de ihram. Văzând aceasta, Omar i-a spus:‎
‎«Talha, ce este această haină?»‎
Talha a răspuns:‎
‎«O, căpitan al celor drepți, aceasta este cu vopsea roșie (care nu are miros).»‎
Omar a spus:‎
‎«Voi oameni! Voi sunteți liderii altora. Dacă un om simplu vede că voi purtați această haină, ‎va spune:‎
‎"‎L-am văzut pe Talha ibn Ubaidullah purtând o haină vopsită, în timp ce era în stare de ‎ihram.‎"‎ ‎
Voi oameni! Nu purtați niciuna dintre aceste haine vopsite!»‎"‎

Însă, nu este niciun păcat dacă se folosesc arome în mâncare sau în băutură, ‎atunci când gustul, culoarea sau mirosul sunt eliminate. Dacă un muhrim o consumă, nu are ‎de făcut nicio ispășire. Școala Shafaꞌi susține că este necesară o ispășire, în cazul în care ‎după consumarea acesteia, mirosul persistă. Școala Hanafi consideră că nu este necesară ‎nicio ispășire pentru el, deoarece nu a consumat aceasta pentru a se bucura de miros. ‎‎

Practicarea vânătorii

Un muhrim poate pescui, poate mânca fructe de mare și poate mânca orice fel ‎de animal din mare. Însă, îi este interzis unui muhrim să vâneze pe pământ, prin ucidere sau ‎sacrificare. De asemenea, îi este interzis să arate (animalul), dacă acesta este vizibil, să ‎indice locul în care se află sau să îl sperie.

Îi este interzis să spargă ouăle animalelor care trăiesc pe pământ. Este interzis ‎să cumpere, să vândă, să mulgă animalele, atâta timp cât este în stare de ihram. ‎‎

În Nobilul Coran scrie:

"‎Vânatul pe mare vă este îngăduit, iar mâncarea lui este pentru voi, ca și pentru ‎călători, merindă. Vă este oprit vânatul pe uscat, cât timp sunteți în stare de sacralizare ‎‎[ihram]. (...)‎"‎
Surat Al-Maꞌida, 5:96

A mânca din carnea câștigată la un concurs

Unui muhrim îi este interzis să participe la orice concurs făcut de dragul său, la ‎sugestia sa ori cu ajutorul său.

Abu Qatada, radhi Allahu anhu, a relatat că:

"‎A mers la Hajj împreună cu Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam. El, salla Allahu ‎aleihi wa sallam, a alcătuit un grup, din care făcea parte și Abu Qatada, radhi Allahu anhu, și ‎a spus:‎
‎«Urmați malul mării, până ne întâlnim din nou.»‎
Toți, cu excepția lui Abu Qatada, radhi Allahu anhu, erau în stare de ihram. Pe drum, au ‎întâlnit un grup de zebre; el le-a atacat și a omorât o zebră. Toți au mâncat din carnea sa, dar ‎au spus:‎
‎«Ne este permis să împărțim acest câștig, când suntem în starea de ihram?»‎
Ei au luat restul de carne să o ducă la Profet, salla Allahu aleihi wa sallam, și i-au spus ‎întreaga poveste.‎
Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, le-a spus:‎
‎«I-a cerut careva dintre voi lui Abu Qatada să o atace, sau i-a arătat-o?»‎
Ei au spus:‎
‎«Nu.»‎
El a spus:‎
‎«Atunci, puteți mânca ce a mai rămas.»‎"‎
(relatat de Bukhari și Muslim) ‎‎

Un muhrim poate consuma carnea unui animal care nu este ucis de el, nici ‎pentru el, și nici nu a fost arătat de el altcuiva, sau în urma vânătorii la care el nu a ajutat. ‎‎

Al-Muttalib a relatat de la Jabir, radhi Allahu anhu, că Profetul, salla Allahu ‎aleihi wa sallam, a spus:

"‎Carnea de vânat vă este permisă în stare de ihram, cu condiția să nu omorâți voi, ‎ci să fie omorâtă pentru voi (de altcineva).‎"‎

Aceasta este relatat de Ahmad și Tirmidhi, care au spus:

"‎Hadith-ul lui Jabir, radhi Allahu anhu, este explicit, dar nu cunoaștem ‎naratorul care a relatat aceste ahadith de la Jabir, radhi Allahu anhu, lui Al-Muttalib.‎"‎ ‎‎

Unii învățați urmează acest principiu și consideră că a consuma această carne ‎îi este permis unui muhrim, dacă nu este el cel care vânează. Ahmad, Ishaq, Malik și ‎majoritatea învățaților susțin o opinie similară.

Ash-Shafaꞌi a spus:

"‎Acesta este cel mai bun și cel mai corect hadith, relatat în această ‎privință.‎"

Vânatul prins de un muhrim pentru un alt muhrim este interzis, chiar dacă este ‎făcut cu sau fără permisiunea acestuia. Însă, dacă o persoană nu este în stare de ihram, ‎vânează pentru sine și oferă sau vinde din aceasta unui muhrim, atunci muhrim-ului îi este ‎permis aceasta.

Abdur-Rahman ibn Uthman, radhi Allahu anhu, a relatat:

"‎Am mers la Hajj împreună cu Talha ibn Ubaidullah. În timp ce eram în stare de ‎ihram, i-a fost dată lui Talha niște carne de pasăre. În timp ce el dormea, unii dintre noi au ‎mâncat din aceasta, iar alții s-au abținut. Atunci când Talha s-a trezit (și i s-a spus despre ‎aceasta), i-a lăsat pe cei care au mâncat și a spus:‎
‎«Obișnuiam să mâncăm o astfel de carne în timp ce eram împreună cu Mesagerul lui Allah, ‎salla Allahu aleihi wa sallam.»‎"‎

Un alt hadith interzice unui muhrim să consume această carne, așa cum este ‎hadith-ul relatat de la As-Sꞌab ibn Jathamah Al-Laithi, radhi Allahu anhu, care spune: ‎‎

"‎Cineva a adus carne de zebră Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, în timp ce el ‎se afla în zona cunoscută Al-Abwa sau Bawaddan. Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a ‎refuzat și atunci când a văzut un semn de supărare pe fața celui care a adus-o, i-a spus:‎
‎«Refuzăm numai pentru că suntem în stare de ihram.»‎"‎

Luând în considerare ipoteza din spatele refuzului – și anume că a fost vânată ‎pentru cei care erau în stare de ihram – acest hadith poate fi reconsiderat. Cei care nu erau ‎în stare de ihram au avut intenția de a vâna pentru cei care erau în stare de ihram. ‎‎

Ibn Abu Al-Barr a spus:

"‎Argumentul celor care susțin această opinie este susținut de un hadith sahih, ‎în această privință. Atunci când îl luăm în acest sens, nu găsim nicio contradicție sau ‎dezacord în aceste ahadith.‎
Tot ce este Sunna trebuie interpretat în acest fel. Ele nu se contrazic între ele, atunci când ‎sunt aplicate în contextele corespunzătoare. Ibn Al-Qayyim preferă această opinie și spune:‎
‎«Toate tradițiile companionilor, radhi Allahu anhum, aprobă aceasta.»‎"‎

Pedeapsa pentru încălcarea purității ihram-ului

Un muhrim care are un motiv valid, care îl obligă să încalce oricare dintre ‎restricțiile ihram-ului (așa cum sunt rasul părului din cap, purtarea hainelor cusute, din cauza ‎frigului, căldurii sau a altor motive, cu excepția actului sexual), poate face acest lucru, dar va ‎avea de sacrificat o oaie sau de hrănit șase săraci (fiecare sărac să primească cel puțin ‎echivalentul a jumătate din măsura de saꞌa) sau să postească trei zile, drept ispășire. ‎‎

Încălcarea restricțiilor ihram-ului, oricare alta cu excepția actului sexual, nu ‎anulează Hajj-ul sau Umra. Actul sexual anulează Hajj-ul sau Umra.

Abdur-Rahman ibn Abu Laila a relatat de la Kaꞌb ibn Ujrah, radhi Allahu anhu, ‎că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a trecut pe lângă el în Hudaybiya și a spus: ‎‎

"‎«Păduchii din capul tău te deranjează?»‎
El a zis:‎
‎«Da.»‎
Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:‎
‎«Rade-te în cap și sacrifică o oaie, sau postește trei zile, sau oferă trei saꞌa de curmale, ‎pentru șase săraci.»‎"‎

Într-o altă relatare, același narator spune:

"‎În timp ce eram cu Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, la Hudaybiya, păduchii ‎au infestat părul meu și mă deranjau. A fost atât de rău, încât credeam că îmi voi pierde ‎vederea. Apoi, Allah Atotputernicul a revelat versetul:‎
«(...) Acela dintre voi care este bolnav sau are o durere la cap [și trebuie să se tundă], ‎acela trebuie să se răscumpere printr-un Post, sau printr-o pomană, sau printr-o jertfă. ‎‎(...)»
Surat Al-Baqara, 2:196

La aceasta, Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, m-a chemat și mi-a spus:‎
‎«Rade-te în cap, postește trei zile sau hrănește șase săraci cu câte un farq (o măsură folosită ‎în Medina, în timpul Profetului, fiind echivalentul a șaizeci de rotl iraqieni) de stafide, sau ‎sacrifică o oaie.»‎
Așa că m-am ras în cap și am sacrificat o oaie.‎"‎

Cu privire la ispășire, Ash-Shafaꞌi nu face nicio distincție între un muhrim care ‎a încălcat o restricție a ihram-ului, cu un motiv care îl obligă să facă aceasta și un muhrim ‎care face acest lucru fără un motiv anume. În oricare dintre cazuri, ispășirea trebuie plătită ‎pentru aceasta.

Abu Hanifa susține că o persoană care încalcă o restricție a ihram-ului fără un ‎motiv valid, trebuie să ofere o oaie drept ispășire, dacă își poate permite. Persoana care nu își ‎poate permite aceasta, trebuie să facă una din ispășirile menționate mai sus.

Smulgerea părului

Ata a relatat că dacă o persoană aflată în stare de ihram își smulge trei fire de ‎păr sau mai multe, trebuie să sacrifice o oaie, în compensare pentru aceasta. Acest lucru a ‎fost relatat de Saꞌid ibn Mansur.

Ash-Shafaꞌi a relatat de la Ata că dacă un muhrim își smulge un fir de păr, ‎trebuie să ofere un mudd (măsură egală cu cantitatea pe care o cuprinde un om cu ambele ‎mâini făcute căuș) și pentru două fire, două mudd, iar dacă a smuls mai mult de două fire de ‎păr, atunci trebuie să sacrifice o oaie.

Ungerea cu ulei a corpului, în stare de ihram

Conform lui Abu Hanifa (acest lucru este spus în Al-Musawa), dacă un ‎muhrim își masează o parte a corpului cu ulei sau oțet, acesta trebuie să sacrifice o oaie, ‎drept ispășire pentru aceasta.

Școala Shafaꞌi este de părere că dacă un muhrim folosește un ulei ‎neparfumat, pe capul sau barba sa, atunci el trebuie să sacrifice o oaie, dar nu este ispășire ‎de făcut, dacă folosește acest ulei pentru o altă parte a corpului.

A purta haine cusute sau a pune parfum, din greșeală sau din ignoranță ‎‎

Un muhrim care poartă haine cusute sau folosește parfum din greșeală, pentru ‎că a uitat sau din ignoranță, acesta nu are nicio sancțiune.

Yaꞌla ibn Ummaya, radhi Allahu anhu, a relatat că un om a venit la Profet, salla ‎Allahu aleihi wa sallam, în timp ce acesta era la Al-Juꞌrana. Omul purta o mantie și atât capul ‎‎(părul), cât și barba sa, erau vopsite și parfumate. El a spus:

"‎«Mesager al lui Allah! Am făcut intenția pentru Umra, dar am făcut ceea ce vezi!»‎
Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, i-a spus:‎
‎«Spală-ți părul și barba și scoate mantia, și fă așa cum trebuie să faci la ‎Hajj.»‎"‎
(relatat de grup, cu excepția lui Ibn Majah)

Bukhari a relatat că Ata, a spus:

"‎Dacă un muhrim folosește parfum sau îmbracă haine cusute, pentru că a ‎uitat sau nu a știut, nu are nicio sancțiune și nici nu îi este cerută vreo ‎ispășire.‎"‎

Cu toate acestea, acest lucru diferă de cazul vânătorii – din neștiință sau uitare ‎‎– pentru care un muhrim trebuie să sacrifice o oaie drept ispășire, pentru că aceasta implică ‎o obligație garantată financiar.

În ceea ce privește siguranța proprietății, cunoașterea, ignoranța, uitarea și ‎intenția, sunt toate la fel, ca și în cazul proprietarilor.

Actul sexual anulează Hajj-ul

Ali, Omar și Abu Huraira, radhi Allahu anhum, au emis un verdict cu privire la ‎cel care are contact sexual cu soția sa, în timp ce se află în starea de ihram. În acest verdict, ‎ei spun:

"‎Ambii trebuie să termine Hajj-ul, dar trebuie să facă un alt Hajj în anul viitor și să ‎sacrifice un animal.‎"‎

Abu Al-Abbas Tabari a spus:

"‎Dacă un muhrim are contact sexual cu soția sa înainte de primul tahallul din ‎ihram, indiferent dacă acesta a fost înainte sau după Arafah, aceasta îi va anula Hajj-ul. Cu ‎toate acestea, el trebuie să continue ce mai are de făcut din ritualurile pentru Hajj. El trebuie ‎să sacrifice o cămilă și să repete Hajj-ul în anul următor.‎"‎

Dacă soția se afla în stare de ihram și a acceptat ceea ce soțul său a făcut, ea ‎trebuie să continue Hajj-ul, dar de asemenea, trebuie să îl repete anul următor și, pe lângă ‎aceasta, conform majorității învățaților, trebuie să sacrifice un animal.

Conform celor spuse de Ata unii învățați susțin că soțul și soția pot oferi un ‎singur sacrificiu.

În comentariul său asupra acestui hadith, Sharh Al-Sunnan, Al-Baghawi a spus ‎‎– și aceasta este cea mai corectă dintre cele două declarații ale lui Ash-Shafaꞌi – că ‎bărbatului îi este cerut să plătească ispășire pentru un act sexual făcut într-o zi din luna ‎Ramadan. Acest cuplu trebuie să stea separat (acest lucru este obligatoriu, conform opiniei ‎lui Ahmad și Malik, dar școlile Hanafi și Shafaꞌi se referă la aceasta ca la o recomandare), ‎atunci când merg la următorul Hajj (pentru a îl repeta pe cel din anul anterior), pentru a nu ‎repeta ceea ce au făcut atunci.

În cazul în care pelerinul nu poate sacrifica o cămilă, el poate sacrifica o vacă. ‎Dacă nu își poate permite, atunci poate sacrifica șapte oi. Și dacă nu poate face nici aceasta, ‎atunci el poate estima valoarea cămilei și poate distribui mâncare săracilor și nevoiașilor, în ‎valoarea acestei sume, astfel încât fiecare persoană să primească un mudd. Dacă nu poate ‎face nici acest lucru, atunci trebuie să postească o zi pentru fiecare mudd ce trebuie dat. ‎‎

Allahu Alam


Redactor Șef Adjunct
Gabriela Gharabli