© Revista Annisaa Romania

R 32 Fiqh Us-Sunna de Sayyid Sabiq / Uciderea unui animal de către cel care se află în starea de ihram

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător


Allah subhanahu wa taꞌala spune:

"‎O, voi cei care credeți! Nu ucideți vânatul când sunteți în stare de sacralizare [ihram]! Iar ‎acela care omoară într-adins, este pedepsit să dea din vite atâta cât a omorât, după ce vor ‎judeca fapta lui doi [bărbați] drepți dintre voi, ca jertfă menită să ajungă [săracilor] la Al-Kaꞌaba, ‎sau să ispășească, hrănind câțiva sărmani, sau în loc de aceasta să postească, pentru ca să ‎guste urmările faptei sale. Allah iartă ceea ce a trecut, dar pe cel care se va întoarce [la ‎greșeală] Allah îl va pedepsi cu asprime, căci Allah este Puternic [ꞌAziz] și deținător al puterii de a ‎pedepsi.‎"‎
Surat Al-Maꞌida, 5:95

Ibn Kathir a spus:

"‎Majoritatea susține că, în ceea ce privește pedeapsa în cauză, nu este nicio ‎diferență între cel care ucide intenționat un animal și cel care o face pentru că a uitat.‎"‎ ‎‎

Az-Zuhri a spus:

"‎În Coran s-a impus o pedeapsă numai pentru cel care a intenționat să ucidă un ‎animal, în timp ce în Sunna sunt incluși cei care ucid un animal din cauza uitării.‎"‎ ‎‎

Cu alte cuvinte, Coranul impune o sancțiune pentru cel care ucide un animal în ‎mod intenționat, deci, pentru păcatul comis, așa după cum indică și Cuvintele lui Allah ‎Preaînaltul:

"‎(...) pentru ca să guste urmările faptei sale (...)‎"‎

Sunna Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, și judecata companionilor, radhi ‎Allahu anhum, arată că cel care ucide un animal din greșeală, trebuie, de asemenea, să ‎plătească.

Uciderea unui animal este un act distructibil și, prin urmare, indiferent dacă ‎aceasta este făcut intenționat sau din greșeală, diferența dintre cele două acte nu este una foarte ‎mare.

În Al-Musawa este scris:

"‎În opinia lui Abu Hanifa, versetul:

«(...) Iar acela care omoară într-adins este pedepsit să dea din vite atâta cât a omorât ‎‎(...)»

înseamnă că acela care a ucis un animal trebuie să compenseze aceasta prin ‎sacrificarea unui animal asemănător cu acesta în prețul care este decis de doi bărbați drepți.‎"‎ ‎‎

Poate fi adus un animal domestic la Kaꞌaba pentru sacrificiu, sau altceva care îi ‎poate hrăni pe cei nevoiași.

În opinia lui Ash-Shafaꞌi, aceasta înseamnă că:

"‎Oricine ucide un animal în timp ce este in starea de ihram, deci, pentru Hajj, ‎trebuie să plătească ceva pentru actul său, prin sacrificarea unui animal asemănător ca formă și ‎doi bărbați drepți trebuie să se asigure că aceasta este echivalent ca valoare a ceea ce el a ucis. ‎Altfel, trebuie să facă o evaluare sau să postească un număr echivalent de zile.‎"‎ ‎‎

O parte dintre urmașii lui Omar, radhi Allahu anhu, și generațiile următoare Abu ‎Malik ibn Qurair a relatat de la Mohammed ibn Sirir că un bărbat a venit la Omar ibn Al-Khattab, ‎radhi Allahu anhu, și a spus:

"‎«Prietenul meu și cu mine am alergat un animal sălbatic, în timp ce eram în haina de ‎pelerin și am ucis o căprioară. Care este echivalentul pentru fapta noastră?»‎
Omar i-a spus bărbatului de lângă el:‎
‎«Vino, tu și cu mine trebuie să judecăm împreună.»‎
Apoi au dat verdictul omului și i-au spus să sacrifice o capră pentru aceasta. Omul a plecat ‎spunând:‎
‎«Acesta este căpetenia celor drepți, care nu poate judeca pentru uciderea unei căprioare!»‎
Omar a auzit remarca omului și chemându-l înapoi, l-a întrebat:‎
‎«Ai citit Surat Al-Maꞌida (din Coran)?»‎
Omul a spus:‎
‎«Nu.»‎
Apoi, Omar l-a întrebat:‎
‎«Îl cunoști pe omul care a participat la judecată cu mine?»‎
Omul a zis:‎
‎«Nu.»‎
Omar a spus:‎
‎«Dacă mi-ai fi zis că ai citit Surat Al-Maꞌida, aș fi făcut să ai dureri de spate, din cauza bătăii.»‎
Apoi a adăugat:‎
‎«Allah Preaînaltul spune în Cartea Sa:‎
"‎Iar acela care omoară într-adins, este pedepsit să dea din vite atâta cât a omorât, după ‎ce vor judeca fapta lui doi [bărbați] drepți dintre voi‎"‎

Și acest om (care a judecat cu mine) este Abdur-Rahman ibn Awf.»‎"‎

Generațiile anterioare de învățați musulmani au dat verdicte, ca, spre exemplu, o ‎cămilă să fie sacrificată pentru un struț, o vacă pentru o zebră, un cerb sau o căprioară, o oaie ‎pentru o ciocănitoare sau un porumbel, sau o prepeliță de munte, sau alte păsări. Un berbec ‎trebuie să fie sacrificat pentru o hienă, o capră pentru o căprioară, o capră de patru luni pentru ‎un iepure, un ied pentru o vulpe și o capră de patru luni pentru uciderea unui șobolan. ‎‎

Când o persoană nu este capabilă să plătească greșeala

Saꞌid ibn Mansur a relatat despre cuvintele din versetul:

"‎«(…) ca jertfă menită să ajungă [săracilor] la Al-Kaꞌaba,»

că Ibn Abbas a spus:‎
‎«Dacă un muhrim ucide un animal, trebuie făcută o evaluare și el trebuie să plătească ‎despăgubire. Dacă el are un animal echivalent ca valoare cu ceea ce a ucis, el trebuie să îl ‎sacrifice și să ofere carnea acestuia de pomană, dar dacă nu are un animal cu aceeași valoare, ‎el va trebui să evalueze valoarea acestuia și să dea mâncare oamenilor, de aceeași valoare. În ‎cazul în care nu are bani pentru aceasta, el trebuie să postească o zi pentru fiecare jumătate de ‎saꞌa de mâncare.‎
Dacă un muhrim a ucis un animal, el trebuie să sacrifice un animal asemănător, conform ‎judecății a doi bărbați drepți.‎
Dacă o persoană ucide o cămilă sau un animal asemănător, aceasta trebuie să sacrifice o oaie, ‎în Mecca. Dacă nu poate cumpăra o oaie, atunci el trebuie să hrănească șase săraci și dacă nu ‎poate face nici aceasta, atunci trebuie să postească trei zile.‎
În cazul în care a ucis o căprioară adultă sau un animal asemănător, atunci trebuie să sacrifice o ‎vacă, altfel, trebuie să plătească douăzeci de nevoiași, sau să postească douăzeci de zile.‎
În cazul în care este ucis un struț, sau o zebră, sau un animal asemănător, el trebuie să ‎postească treizeci de zile.»‎"‎
(relatat de Ibn Abu Hatim și Ibn Jarir)

De asemenea, ei au adăugat cuvintele:

"‎Mâncarea oferită nevoiașilor trebuie să fie suficientă pentru a le potoli foamea ‎acestora.‎"‎

Felul în care se hrănește și postește pelerinul

Malik a spus:

"‎Cel mai bun lucru pe care l-am auzit în această privință este că trebuie evaluat ‎prețul animalului ucis, sau mâncarea ce trebuie adusă să fie în aceeași sumă. Apoi, cel care a ‎ucis animalul trebuie să ofere fiecărei persoane nevoiașe un mudd de mâncare, sau trebuie să ‎postească un număr identic de zile, o zi pentru fiecare mudd (de mâncare). El trebuie să ‎estimeze numărul nevoiașilor pe care îi poate hrăni cu acea mâncare.

Trebuie să postească zece zile, în cazul în care banii ar putea acoperi mâncarea ‎a zece oameni săraci, să postească douăzeci de zile pentru douăzeci de oameni care pot fi ‎hrăniți cu acea sumă și așa mai departe, indiferent de numărul lor, chiar dacă sunt șaizeci sau ‎mai mulți.‎"‎

Participarea unui grup la uciderea unui animal

Dacă un grup de oameni participă intenționat la uciderea unui animal, el va avea o ‎singură pedeapsă, pentru că Allah subhanahu wa taꞌala spune:

"‎este pedepsit să dea din vite atâta cât a omorât.‎"‎

Ibn Omar, radhi Allahu anhu, a fost întrebat despre un grup de oameni care a ucis ‎o hienă, în timp ce era în starea de ihram. El le-a spus:

"‎«Sacrificați un berbec.»‎
Ei au întrebat:‎
‎«Trebuie să sacrificăm un berbec pentru fiecare persoană din grupul nostru?»‎
El a spus:‎
‎«Nu. Sacrificați un berbec în numele vostru.»‎"‎

Uciderea unui animal în incinta sacră și tăierea arborilor

Este interzis atât pentru muhrim, cât și pentru non-muhrim, să ucidă sau să sperie ‎un animal în incinta sacră Haram, sau să taie arbori care nu sunt plantați de oameni, sau să taie ‎plante, inclusiv spini, cu excepția plantelor numite idhkher și sana, care pot fi tăiate, scoase sau ‎smulse.

Ibn Abbas, radhi Allahu anhu, a relatat că în ziua cuceririi Meccăi, Profetul, salla ‎Allahu aleihi wa sallam, a spus:

"‎Cu adevărat, acesta este un oraș sacru, spinii și plantele lui nu trebuie să fie tăiate, ‎animalele lui să nu fie speriate și nimeni nu are voie să ia de jos un lucru pierdut, cu excepția ‎cazului în care cunoaște proprietarul acestuia (pentru a îl înapoia).‎"‎

Ibn Abbas, radhi Allahu anhu, a adăugat:

"‎Cu excepția (plantelor) idhkher, care sunt folosite pentru burduful negru și pentru ars ‎în case.‎"‎

Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a exclus această plantă, spunând: ‎‎

"‎Cu excepția idhkher.‎"‎
(relatat de Bukhari)

Ash-Shawkani a spus:

"‎Qurtubi a spus:

«Învățații susțin că arborii interziși tăierii sunt cei sălbatici sau plantele care nu ‎sunt puse sau crescute de oameni. În privința arborilor crescuți de oameni, este un dezacord ‎între învățați. Majoritatea susține că este permis să fie tăiați cei crescuți de oameni.‎»"‎ ‎‎

Ash-Shafaꞌi a spus:

"‎Tăierea oricărui copac sau plantă este de pedepsit.‎"‎

De asemenea, Ibn Qudama susține această părere.

Există și un dezacord în ceea ce privește pedeapsa pentru tăierea primului tip de ‎copaci. Malik susține că nu este pedeapsă pentru aceasta, deși cel care a făcut o asemenea ‎faptă a comis un păcat. Ata este de părere că:

"‎Această persoană trebuie să ceară iertarea lui Allah.‎"‎

Abu Hanifa este de părere că o asemenea persoană trebuie să compenseze prin ‎sacrificarea unui animal egal cu valoarea daunelor cauzate de el.

Ash-Shafaꞌi a spus:

"‎Pentru tăierea unui copac mare, o persoană trebuie să sacrifice o vacă, în ‎compensare, iar pentru un copac mai mic, o oaie.‎"‎

Însă, învățații fac o excepție în ceea ce privește ramurile rupte, copacii căzuți sau ‎frunzele. Este permis să se folosească acestea.

Ibn Qudama a spus:

"‎Există un consens privind permisiunea de a folosi plantele medicinale, florile, ‎iarba și cele plantate de oameni în incinta sacră Haram.‎"‎

Autorul cărții Ar-Rawdah An-Nadiyah spune:

"‎Locuitorii din Mecca, care se află în Haram, deci cei care nu se află în stare de ‎ihram, fac un păcat, dar nu au pedeapsă pentru uciderea unui animal sau tăierea unui copac, în ‎incinta sacră Haram.‎"‎

Cât pentru cei care se află în starea de ihram, ei vor primi pedeapsa prescrisă de ‎Allah subhanahu wa taꞌala pentru uciderea unui animal. Pentru tăierea unui copac în Mecca, ei ‎nu au pedeapsă, însă, dovada în acest sens nu este suficient de puternică.

Hadith-ul care spune:

"‎Dacă o persoană taie un copac, ea trebuie să sacrifice o vacă, în compensare.‎"‎ ‎‎

nu este un hadith sahih. Ceea ce este relatat de la învățații menționați anterior și ‎părerea lor în această privință, nu pot fi concludente de la sine.

Allahu Alam


Redactor
Alya Iacob